Comuna Drăgăneşti este o localitate de şes, având o suprafaţă de teren arabil reprezentând 78% din suprafaţa de teren agricol, iar 22% reprezintă suprafaţa de păşune şi fâneţe. Având în vedere această împărţire, comuna are un profil agricol, dominant cerealier, iar restul contribuie la dezvoltarea sectorului zootehnic.
Suprafaţa totală a comunei este de 2650 ha, utilizată astfel:
- 2253 ha - teren agricol;
- 397 ha - teren neagricol.
Sectorul privat în agricultură a luat naştere prin aplicarea Legii fondului funciar. Modul în care această aplicare a Legii fondului funciar a fost gândită şi pusă în aplicare, şi mai ales întârzierea cu care s-a realizat au generat o serie de factori perturbatori, respectiv:
- fărâmiţarea exploataţiilor agricole;
- necorelarea aplicării Legii fondului funciar cu apariţia pieţei funciare, aceasta apărând cu întârziere, în anul 1998 (Legea 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor);
- neasigurarea odată cu dreptul de proprietate asupra terenurilor şi a mijloacelor adecvate pentru efectuarea lucrărilor agricole.
Potenţialul agricol al comunei constă în primul rând în cele 1 772 ha teren arabil aparţinând gospodăriilor particulare din satele componente comunei. La nivelul comunei principalele culturi agricole practicate în regim de exploatare sunt cultura cerealelor pentru boabe (porumb, grâu), cultura cartofului, sfeclei de zahăr, etc,
Valorile înregistrate la culturile vegetale ar putea atinge cote mult mai mari, dacă nu ar fi grevate de o serie de factori cum ar fi:
- calitatea terenului, cu o diversificaţie pronunţată, alternanţa categoriilor de sol, fragmentarea acestora;
- fragmentarea în parcele mici de teren pe proprietari individuali, lucru care îi duce de multe ori pe aceştia în imposibilitatea achitării plăţilor pentru lucrările agricole.
- condiţiile climatice nefavorabile
- folosirea redusă a îngrăşămintelor
- nivelul scăzut de performanţă al lucrărilor agricole.
Cele 8 ha de livezi şi 1 ha de plantaţie de vie constituie o altă ocupaţie locală a cărei producţie are o pondere în cadrul produselor agricole.
Creşterea animalelor reprezintă o altă ocupaţie principal a a locuitorilor comunei Drăgăneşti. Din categoria animalelor domestice, ponderea cea mai mare o ocupă bovinele, în special vacile de lapte, ovinele, porcinele şi cabalinele. Se mai întâlnesc şi găini, raţe, gâşte, curci, bibilici, porumbei sau iepuri de casă.
Există o strânsă legătura între creşterea animalelor şi munca agricolă, întrucât cele 472 ha de păşuni şi fâneţe constituie baza furajeră principală pentru creșterea animalelor.
Trebuie menţionat că în comună majoritatea animalelor sunt crescute în ferme
de subzistenţe şi utilizate pentru asigurarea unui nivel minim de trai.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare este cel cu privire la producţiile
medii obţinute în zootehnie, care sunt departe de progresul genetic şi tehnologic
înregistrat pe plan vest-european. Comparativ cu alte zone din ţară sau din ţări vest europene, aproape la toate speciile şi categoriile de animale randamentele medii sunt inferioare.
Produsele excedentare sunt valorificate parţial, dar insuficient, având în vedere distanţa, pe piata din oraşul Tg. Neamţ. Activitatea industrială este slab dezvoltată. Există câteva societăţi de mică producţie (gater, moară) cu capital privat.
Deşi resursele subsolului sunt bogate în prundişuri, pietrişuri şi nisipuri de o calitate superioară, acestea nu sunt exploatate în mod raţional şi controlat.
Având în vedere cele de mai sus, o prioritate imediată este înfiinţarea unor asociaţii agricole, care să permită exploatarea suprafeţelor agricole în mod eficient. De asemenea, înfiinţarea unei balastiere pentru exploatarea şi prelucrarea resurselor constiruie o altă prioritate pentru administraţia publică locală.
Pe teritoriul comunei Drăgăneşti activează în prezent două asociaţii şi anume Asociaţia crescătorilor de bovine „Moldova Nouă” şi Asociația Şoimarii, de asemenea sunt înregistrate cinci PFA-uri şi două asociaţii familiale, precum şi alte societăţi comerciale care au ca obiect de activitate comerţul şi alimentaţie publică.
Profilul economic al comunei se conturează aşadar ca fiind o ramură slab dezvoltată, ce necesită dezvoltare, cu precădere în domeniile agricol şi zootehnic, meşteşugăresc şi de prestări servicii. Unităţile economice existente nu reuşesc să acopere cerinţele pieţei. Este necesară stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi diversificarea activităţilor prin noi structuri economice moderne şi competitive.
